Formularul pentru autentificare

Categoriile secţiunii

Căutare

Sondajul nostru

Evaluează site-ul meu
Total răspunsuri: 12

Statistici


Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0
Part of me.
Fuck everything that hurts you.
Luni, 05.28.2018, 12:27 PM
Bine aţi venit Vizitator
Principală | Înregistrare | Autentificare | RSS

Director de fişiere

Principală » Fişiere » Fişierele mele

...
[ Descarcă de pe server (14.4Kb) ] 05.30.2014, 11:46 PM

Nu ca as fi prea grasa, dar m-am apucat de alergat. Si s-a intamplat ceva ce m-a atins, sufleteste vorbind. Nu alerg neaparat ca sa slabesc, ci vreau ca picioarele mele sa aiba o musculatura mai tonifiata. Am picioarele prea moi.

Prietena mea, Laura- o fiinta minunata, dar prea naiva. Asa firava. Si am trait  sa o vad sarind de pe bicicleta, cand alergam, dupa ce s-a dezechilibrat. Am trait sa vad un om lesinat. Stiu ca suna prostesc, dar nu am mai vazut pe nimeni pierzandu-si cunostiinta. Nu eram aproape de casa, ci pe un drum izolat si se facea noapte. Cand s-a trezit, nu isi amintea nimic. Avea cele mai urate rani pe care le-am vazut vreodata. Si eu i le-am curatat. Eu- careia i se face rau de fiecare data cand vede sange. Pot fi rece si calculate cateodata. Sa o vezi cum isi retine lacrimile. Cum o doare. A fost puternica. Eu ii spalam fara mila ranile si ea strangea din dinti.

Nu m-a influentat, mai degraba marcat decat influentat, asta cu ranile intr-atat incat au facut-o celelalte. Trei fete pe un drum izolat, pe langa stani unde cainii vin si te musca si tu urli si nu te aude nimeni.( Noroc de pietre.) Am trecut printre tigani, multi. Si nu am patit nimic. Laura e de alta religie, un fel de lutherana. Si cealalta fata cu care eram, la fel. Vorbeau intre ele. Aveau atata incredere in Dumnezeu. Erau gata sa treaca si prin foc fara sa le fie frica, In felul asta s-a mai linistit Laura. Era prea distrusa la inceput.

In momentul in care a trebuit sa trecem de vreo zece caini, ca alta alternative nu aveam, eu eram cea cu teama. Pana atunci ma pastrasem pe stativul eroilor. Si dupa ce am trecut, rugandu-ne mai tare ca la manastire, Laura a crezut ca eu si religia ne-am impacat.

-Asa-i ca acum crezi ca doar credinta te poate ajuta?

- Am spus eu vreodata ca nu cred?

Nu stiu de ce, dar Laura sigur va reusi sa schimbe ceva in mine, in bine.

S-au petrecut cateva schimbari in ultimul timp. Unele bune, altele rele. Unele dureaza, altele au disparut si am revenit la normal. Cat eram cu EL eram prea fericita ca sa nu fiu sociabila. Si s-a vazut asta.

- Da’ ce e cu tine? Inainte erai asa izolata, nu spuneai nimic si acum, uita-te, nu te mai putem opri din vorbit si ras. Ce s-a intamplat? o prietena.

E adevarat. Au fost cele mai minunate zile. Zambeam incontinuu.

Imi place sa stau cu fata lipita de geam. Mi se intoarce aerul expirat inapoi. E ca si cum refuz sa ma misc in timp, sa fac schimbari. Nici macar aerul nu vrea sa il schimb. Trupul refuza sa traiasca cu vitalitate.

Am scris ceva despre trup si suflet pe blog. Nu stiu cati inteleg, sau au vrut sa inteleaga.

Categorie: Fişierele mele | Adăugat de: sound-of-space-dementia
Vizualizări: 72 | Descărcări: 13 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Prenume *:
Email *:
Cod *: